Potrivit unui
studiu publicat de „US National Library of Medicine - National Institutes of
Health”, zahărul produce dependenţă. Întrebarea pe care au lansat-o
cercetătorii şi asupra căreia au aplicat un studiu dezvoltat a fost „Consumul
regulat de zahăr poate conduce la o formă naturală de dependenţă”?
Potrivit
autorilor, Nicole M. Avena, Pedro Rada, şi Bartley G. Hoebe, zahărul conţine o
substanţă care eliberează în corp dopamină şi opioide. Dopamina, odată ajunsă
în organism, are o acţiune de creştere a forţei de contracţie a inimii, iar
opioidele sunt analgezice foarte puternice pentru dureri grave.
Simptomele care
apar după consumul acestor două substanţe sunt corelate cu modificările
neurochimice care apar la nivelul creierului. Rezultatul este unul simplu:
creierul percepe totul drept „dependenţă”, fiind vorba despre exact aceleaşi
simptome ca şi în cazul consumului de droguri.
De ce suntem dependenţi de zahăr?
Dependenţa, în
general, se concentrează mai mult pe consumul de droguri cum ar fi morfina,
cocaina, nicotina şi alcoolul. Cu toate acestea, s-a descoperit că există o
varietate de „vicii” care creează o dependenţă similară cu cea drogurilor.
Jocurile de noroc, sexul dar şi unele produse alimentare.
Termenul de „dependenţă”
implică dependenţa psihologică, şi astfel aflăm că de fapt este o problemă
mentală sau cognitivă, nu doar o boală fizică.
O caracteristică
specifică a dependenţei de droguri este capacitatea ei de a provoca creşteri
repetate şi intermitente a dopaminei. Prin urmare, oamenii care nu sunt
dependenţi de droguri nu au de unde să cunoască aceste simptome. Însă cei care suferă
sau au suferit de dependenţă cunosc cel mai bine aceste stări.
Sentimentul este
unic şi perceput diferit de fiecare individ în parte, însă toţi îl privesc şi
îl percep ca fiind indispensabil vieţii şi foarte plăcut.
De ce ne este poftă de dulciuri?
Cercetătorii
americani au definit pofta de dulciuri ca fiind o etapă a dependenţei. Pofta de
dulce apare atunci când încerci din răsputeri să nu mai consumi zahăr. Deci,
după o perioadă de abstinenţă, pofta de dulciuri creşte considerabil.
Această poftă are
deseori referire la motivaţia extremă, deci suntem pe drumul cel bun dacă am
ajuns aici.
Pentru că
cercetătorii americani au specificat că dependenţa de zahăr este o problemă
neuronală, ea poate fi combătută cu uşurinţă. Prin voinţă!
Nu există
tratament sau pastile, ci doar terapie psihologică. Dacă nu ai suficientă
voinţă şi nu eşti destul de motivat să renunţi singur, atunci poţi apela la
serviciile unui psiholog.
De ce trebuie să renunţăm la excesul de zahăr?
Nu de nebuni,
clar. Dacă nu aveau niciun efect negativ, dulciurile nu ar mai fi fost atât de
blamate. Însă, cercetătorii americani au demonstrat că există comportamente
similare între consumatorii de droguri şi cei de zahăr.
Oamenii care au
fost supuşi studiului au descris simptomele pe care le-au trăit atunci când au
fost privaţi de zahăr. Au descris, de asemenea, pofta de mâncare, în special
pentru carbohidraţi, ciocolată şi zahăr, care au dus în cele din urmă la un consum
abuziv al acestor alimente.
Consumul excesiv
de zahăr este considerat o boală, ceea ce duce la aplicarea unui tratament „din
popor”. Când simţi că nu mai poţi, îţi oferi singur o auto-medicaţie cu
alimente dulci. Toate acestea nu fac decât să ducă la obezitate şi tulburări
grave de alimentaţie, care nu mai pot fi reparate.Care este concluzia cercetătorilor?
Oamenii de
ştiinţă au ajuns la concluzia că oamenii au o dorinţă inerentă de a se hrăni
pentru a supravieţui. Cu toate acestea, oamenii sunt totuşi împinşi de
propriile simţuri să facă excese.
Din nefericire,
aceste excese duc la obezitate, bulimie, şi mai ales la dependenţe nesănătoase
pentru alimentele gustoase, alimente care interferează cu bunăstarea.
Creșterea
obezității, corelată cu apariția unor descoperiri științifice de simptome asemănătoare
între abuzul de droguri și alimente gustoase, a dat credibilitate la acestei
idei.
Dovezi descoperite
sprijină teoria că, în anumite circumstanțe, consumul regulat de zahăr poate
duce la schimbări de comportament dar şi schimbări neurochimice care seamănă cu efectele
unei substanțe stupefiante.
... deci rămân la zahăr! ;-) ... dar cu muuultă cafea!!!
RăspundețiȘtergere