Ce te pot învăţa oamenii din viaţa ta

Uneori îmi este dor de mine, de cea din trecut. Mă întrebam cum am ajuns să fiu eu. Iar răspunsul a venit ca o voce din străfundul conştiinţei mele.

M-am trezit şi mi-am reamintit de toţi oamenii care şi-au lăsat amprenta în drumul, caracterul şi personalitatea mea, cu sau fără intenţie. Şi îmi este dor de ei, de toţi: cei care m-au rănit, cei care m-au bucurat, cei care au încercat să îmi transmită din experienţa lor. Îmi este dor de cei care m-au făcut să plâng, de cei care mi-au şters lacrimile, de cei care au plâns lângă mine. Cu toţii au lăsat o urmă adâncă în memoria, caracterul şi viaţa mea.

Şi le simt lipsa tuturor. Îmi simt lipsa mie, eu cea de atunci. De o eu inocentă, de o eu răzvrătită, de o eu plină de speranţe, visuri şi planuri.

Acum când realizez că nimic nu trece fără să lase o urmă în viaţa noastră, încep să apreciez mai mult. Fiecare prezenţă, moment şi gând.

Mă aflu aici, acum, aşa, şi le sunt foarte recunoscătoare tuturor. Mie, pentru că am luat tot ce era mai bun, uneori şi ce era mai rău, de la viaţă. Persoanelor pelerine dar şi celor care încă sunt în viaţa mea. Le mulţumesc tuturor.

Nimic nu este mai preţios decât timpul. De aceea este important să-l apreciem atunci când ne este oferit. Vă mulţumesc tuturor.

Numai simpla prezenţă a unei persoane în viaţa ta semnifică o valoare enormă. Îţi oferă timp preţios, momente nereturnabile. Este o perioadă scurtă sau lungă din viaţă pe care ţi-o dedică ţie. Apreciază atenţia pe care ţi-o acordă oamenii. Poate fi un moment unic, o clipă ce îţi marchează existenţa pentru totdeauna. Privind retrospectiv, mă întreb ce amprentă am lăsat eu în urma mea, dacă am lăsat.

Ieşind din sfera egoismului, pot trage concluzia că nu am mulţumit nimănui. Am luat totul de parcă mi se cuvine, de parcă merit. Şi nu este aşa. Nu merit nimic doar pentru că exist pur şi simplu. Trebuie să fie un schimb, oferi şi ţi se oferă. Dar poate nu este prea târziu.

Aşa că acum, aici, vreau să le mulţumesc tuturor care m-au însoţit până acum, celor care mă vor însoţi de acum înainte. Îmi este dor de mine, de voi toţi. Vă mulţumesc pentru că existaţi sau aţi existat în viaţa mea, pentru timpul pe care mi l-aţi acordat, pentru devotamentul şi sfaturile voastre precum şi pentru iubirea ce mi-aţi oferit-o!

Vă mulţumesc că m-aţi ajutat să devin eu, cea de acum.